Scurt istoric al Aliantei Nord-Atlantice

Alianta Nord-Atlantica a luat fiinta in aprilie 1949, prin semnarea Tratatului de la Washington, care instituia un sistem de securitate comun, bazat pe un parteneriat intre 12 state independente din Europa si America de Nord. Initiativa infiintarii unei aliante defensive eficiente a aparut in primii ani dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial, cand tendintele expansioniste ale Uniunii Sovietice devenisera o amenintare reala pentru Europa. O serie de evenimente spectaculoase, petrecute intre anii 1947 si 1949, au precipitat lucrurile. Printre acestea se numara amenintarile directe impotriva suveranitatii Norvegiei, Greciei, Turciei si a altor tari din Europa Occidentala, lovitura de stat din Cehoslovacia, din iunie 1948, blocada ilegala a Berlinului, inceputa in luna aprilie a aceluiasi an. "Nucleul" viitoarei aliante a fost creat prin Tratatul de la Bruxelles, in martie 1948, cand cinci state ale Europei Occidentale - Belgia, Franta, Luxemburg, Olanda si Marea Britanie - isi exprimau hotararea de a constitui un sistem comun de aparare si de a-si intari relatiile, astfel incat sa poata rezista unor primejdii de natura ideologica, politica si militara, ce le-ar fi putut ameninta securitatea. Au urmat, apoi, negocieri cu Statele Unite si Canada, cu scopul de a crea o alianta unica a Atlanticului de Nord, fondata pe garantii de securitate si aranjamente mutuale intre Europa si America de Nord. Danemarca, Islanda, Italia, Norvegia si Portugalia au fost invitate sa participe la acest proces. Negocierile s-au finalizat, in aprilie 1949, prin semnarea la Washington a Tratatului Organizatiei Atlanticului de Nord. Grecia si Turcia au aderat la NATO in 1952. Republica Federala Germania se alatura Aliantei in 1955 (cand si-a recapatat independenta, pana atunci aflandu-se sub protectorat anglo-american), iar Spania devenea si ea membra in 1982. Creata in conformitate cu articolul 51 al Chartei ONU, care afirma dreptul natural la legitima aparare individuala sau colectiva, Alianta este o asociere de state suverane, unite in hotararea lor de a-si mentine securitatea prin garantii reciproce si relatii stabile cu alte tari. Obiectivul esential al NATO consta in apararea libertatii si securitatii tuturor membrilor sai prin mijloace politice si militare. Bazandu-se pe valorile comune ale democratiei, respectului drepturilor omului si pe legalitate, Alianta a militat, inca de la infiintare, pentru instaurarea unei ordini juste, pasnice si durabile in Europa. NATO constituie, de asemenea, concretizarea legaturii transatlantice permanente intre securitatea Americii de Nord si cea a Europei. Pentru a-si atinge obiectivul esential, NATO a fost programata sa indeplineasca urmatoarele misiuni fundamentale de securitate: - furnizarea unei baze indispensabile pentru stabilitatea climatului de securitate in Europa, fondat pe dezvoltarea institutiilor democratice si pe vointa de a solutiona diferendele in mod pasnic. Alianta isi propune sa creeze un climat in care nici o tara nu va mai putea sa recurga la intimidare sau represalii impotriva unui stat european, oricare ar fi el, nici sa-si impuna hegemonia prin recurgea la forta. - constituirea unui forum transatlantic pentru consultari intre aliati asupra oricarei chestiuni care le-ar afecta interesele, mai ales in cazul unor evenimente ce prezinta un risc pentru securitatea lor. - furnizarea mijloacelor de descurajare sau de aparare impotriva oricarei forme de agresiune vizand teritoriul unui stat membru al NATO. - pastrarea unui echilibru strategic in Europa. Crizele razboiului receOrganizatia Tratatului Atlanticului de Nord a depasit cu bine, in timpul razboiului rece, o succesiune de crize care amenintau soarta pacii. De altfel, chiar inainte de constituirea aliantei, politica de indiguire (containment) a expansiunii sovietice, concretizata in asa-numita "doctrina Truman", isi dadea primele roade prin garantiile economice, politice si militare acordate de America, Greciei si Turciei, puterile occidentale, in frunte cu SUA, reusind, in acelasi timp, sa faca fata cu bine blocadei ilegale a Berlinului, ordonata de Stalin in aprilie 1948. Anul 1956 marca un moment dificil in istoria NATO, prin divergentele manifestate intre Anglia si Franta, pe de o parte, care au procedat la o interventie militara unilaterala in zona Canalului de Suez, si SUA, pe de alta parte, care nu au privit cu ochi buni aceasta actiune; in acelasi timp, aliatii occidentali nu au putut interveni impotriva reprimarii de catre sovietici a revolutiei din Ungaria, deoarece acest lucru ar fi putut declansa un razboi mondial. Omenirea s-a aflat, mai aproape decat oricand, de o catastrofa nucleara in octombrie 1962, in timpul crizei rachetelor din Cuba, cand, datorita fermitatii americane, Hrusciov a fost nevoit sa ordone retragerea rachetelor nucleare din mica insula din Caraibe, in schimbul promisiunii SUA de retragere a rachetelor sale nucleare instalate in Turcia. Daca razboiul ar fi izbucnit, in baza Articolului 5 al Cartei, aliatii europeni ar fi devenit si ei, automat, beligeranti. Construirea Zidului Berlinului, in 1961, a dus la alt moment de incordare intre NATO si Tratatul de la Varsovia, operatiunea Podul aerian (Big Lift), cand peste 14.500 de soldati americani au fost transportati cu avioanele din SUA in Germania occidentala, dovedind hotararea aliantei de a nu se lasa intimidata. In 1966, presedintele de Gaulle anunta retragerea Frantei din structurile militare integrate ale NATO, situatie oarecum delicata, pe care alianta a reusit insa sa o depaseasca. Inabusirea sub senilele tancurilor sovietice a Primaverii de la Praga, in august 1967, a marcat un alt moment de criza internationala, care si-a gasit expresia si in amenintarile cu o interventie militara a Moscovei in Romania. Avertismentul presedintelui Johnson: "nu dezlegati cainii razboiului" a contribuit la inlaturarea acestei primejdii. In 1989, se prabusea Zidul Berlinului, deschizand calea dezintegrarii comunismului si a razboiului rece, iar la 31 martie 1991, Tratatul de la Varsovia era, formal, desfiintat. NATO ramanea singura alianta militara si, totodata, cea mai puternica pe care a cunoscut-o vreodata omenirea. Romania la ora NATO