Razboiul fara victime: utopie sau ipoteza realizabila?

In 1960, cu prilejul unei reuniuni secrete la Casa Alba a Consiliului Securitatii Nationale, oficialitatile Pentagonului i-au comunicat, entuziasmati, presedintelui din acea vreme al Americii, Eisenhower, fostul comandant suprem al fortelor aliate anglo-americane in razboiul victorios contra lui Hitler, datele principale ale unui nou tip de arme biologice, prezentate ca fiind "revolutionare". Arme "cu caracter uman". In loc de a ucide inamicul, afirmau ei cu insufletire, aceste arme urmau sa provoace, temporar, o stare de letargie sau paralizie, sa suprime vointa de lupta, capacitatea de a replica a adversarului. Pe viitor, se va putea pune capat macelurilor, au continuat ei pe acelasi ton. Razboaiele isi vor schimba complet natura, vietile inamicului de pe fronturile de lupta, ca si ale populatiei civile vor fi crutate, omenirea intrand, astfel, intr-o noua epoca. Ce sunt armele nonletale? Eisenhower s-a aratat sceptic. O asemenea posibilitate e greu de realizat, a obiectat el - conform unor documente devenite recent publice - argumentand, printre altele, ca adversarul nu-si va da seama despre ce e vorba si va raspunde cu toate mijloacele la dispozitie, putandu-se, astfel, declansa un cataclism la scara globala. Risc deloc iluzoriu, daca tinem seama ca lucrurile se petreceau in plin razboi rece. Episodul este simptomatic, pentru ca pune in lumina o situatie care framanta de multa vreme pe militari, oameni de stiinta si conducatori politici din numeroase tari ale lumii. Chestiunea armelor asa-zis nonletale, adica fara efecte mortale, a fost si este discutata pe toate partile, cu argumente pro si contra, o asemenea posibilitate fiind ridicata in slavi de unii, ridiculizata de altii. Atragatoare la prima vedere, afirma criticii, o astfel de idee poate avea consecinte dezastruoase. Pe de o parte, ele nu sunt infailibile, pot ucide deseori oameni, iar, pe de alta, pot submina acordurile internationale menite sa duca la eliminarea armelor biologice si chimice, cu imensul lor potential distructiv. Fentanilul, gazul care a pus capat crizei ostaticilor de la MoscovaDezbaterea a fost reaprinsa, dobandind o stringenta actualitate, dupa criza ostaticilor de la Moscova, unde fortele speciale ruse au folosit, pentru neutralizarea teroristilor, o substanta speciala, sub forma de aerosoli, un puternic opiaceu (substanta derivata din opiu), denumit fentanil, folosit ca anestezic pentru cai. Pompat prin sistemele de ventilare, gazul i-a facut, intr-adevar, inofensivi pe teroristi, care au putut fi astfel sumar executati - deci, in ultima instanta, nu poate fi totusi vorba de o substanta nonletala, de vreme ce au murit oameni. Cu atat mai mult cu cat, daca peste 600 de ostatici au putut fi astfel salvati, in randurile lor s-au inregistrat, din pacate, ca urmare a inhalarii gazului, grave pierderi: 123 de persoane, dupa ultimele date, altele fiind, inca, in stare grava. Cu alte cuvinte, cam una din sase-sapte persoane si-a pierdut viata (numarul total al ostaticilor fiind de circa 800). Este acceptabil un astfel de procentaj al pierderilor colaterale sau avem de-a face cu o tragica greseala de calcul? La asemenea intrebari e greu de raspuns. Categoric, gazul respectiv, asupra naturii caruia autoritatile ruse au tinut, la inceput, o inexplicabila tacere, furnizand informatii abia dupa ce ambasada americana a dezvaluit despre ce substanta este vorba, face parte dintre agentii chimici care provoaca incapacitate temporara, cu alte cuvinte nu sunt letali. Marea problema este ca diferenta dintre doza care provoaca incapacitatea temporara si doza letala (mortala) poate fi foarte mica. In spitale, anestezicele sunt administrate cu mare grija de catre medici specialisti si sub controlul unei aparaturi de precizie, tocmai pentru ca o doza ridicata ar putea fi mortala. Vor fi inlocuite armele clasice cu armele care produc incapacitatea temporara?Din pacate, asemenea precautii sunt imposibile cand gazul trebuie dispersat in zone intinse si in asemenea doze (cantitati) incat sa puna rapid in imposibilitate de a actiona un mare numar de oameni. De unde, asadar, necesitatea punerii la punct a unor tehnologii mai putin riscante. Dar chiar si in acest caz, se ridica o serie de intrebari inevitabile. Am ajuns la un punct cand, sub raport atat tehnic, cat, daca se poate spune asa, si filozofic, armele clasice vor face locul armelor care provoaca incapacitatea temporara? Altfel spus, se poate vorbi de razboaie umane? Nevoia unor asemenea mijloace de lupta se face simtita in special in cazul misiunilor de mentinere a pacii si al luptei antiteroriste. Un specialist american in domeniul armelor nonletale, Ron Martin, de la colegiul din Quantica (statul Virginia) al Puscasilor de Marina, sustine ca, in cazul incercarii de deturnare a unei curse aeriene, piratii aerului ar putea fi facuti inofensivi prin imprastierea in compartimentul de pasageri a unui gaz sedativ. Chiar daca printre pasageri s-ar inregistra cateva victime, situatia ar fi, oricum, de preferat prabusirii avionului, ca urmare a unei incaierari la bord, a unei explozii etc. In plus, sansa de a-i interoga pe teroristi nu poate fi subestimata. Deocamdata nu exista agenti incapacitanti fara riscuriIn cercetarile lor de a gasi arma incapacitanta ideala, oamenii de stiinta din diverse tari exploreaza, pe langa agentii chimici si biologici, mai greu de controlat, o intreaga panoplie de mijloace de lupta care pot dezorienta sau imobiliza: dispozitive care produc zgomote, lumini ori mirosuri insuportabile, care emit fum dens sau care declanseaza socuri electrice puternice; sunt, de asemenea, avute in vedere spume care impiedica miscarile, substante alunecoase, adezivi care fac imposibila desprinderea talpilor, arme cu microunde etc., etc. Deocamdata, insa, toate isi au neajunsurile lor, care fie le diminueaza eficacitatea, fie implica riscuri serioase pentru persoanele impotriva carora sunt folosite. "Nu exista arme nonletale", afirma, categoric, Mark Wheelis, expert in armele biologice si chimice de la Universitatea California, din Davis. "Pot intelege atractia pe care o exercita din punct de vedere militar, dar ne pandeste un grav pericol daca inaintam in aceasta directie fara a tine cont de riscuri". Printre asemenea riscuri se include, desigur, si posibilitatea unor abuzuri, de pilda, impotriva participantilor la o miscare pasnica de protest ori, asa cum s-a intamplat la Moscova, executia sumara a celor in incapacitate de a riposta. Pe de alta parte, actualele acorduri de control al armamentelor ar trebui regandite. Si totusi, intr-o epoca a proliferarii terorismului, ideea unei substante care, pulverizata, sa poata adormi instantaneu pe atacatori, ca si pe victimele aflate in puterea lor, fara a provoca pierderi ireparabile, e mai actuala decat oricand. Cand si daca va putea fi realizat in practica un asemenea mijloc ideal de lupta, aceasta e o chestiune care ramane deschisa.