In octombrie, rata inflatiei a sarit la 1,6 la suta

Evolutia cresterii preturilor de consum in octombrie sau, altfel spus, rata lunara a inflatiei, s-a incadrat in previziunile Ministerului Dezvoltarii si Prognozei, in sensul ca a depasit pragul de 1 la suta, dupa ce trei luni la rand s-a situat sub acest nivel. Procentul de 1,6 la suta inregistrat luna trecuta a fost determinat in primul rand de cresterea preturilor la grupa de marfuri nealimentare, in medie cu 2,4 la suta, urmata de cea la servicii de 1,6 la suta si cea la marfuri alimentare de 0,9 la suta. Luna octombrie a adus o serie de majorari importante ca de exemplu la energia termica cu 13 la suta, la tarifele postale cu 16,9 la suta sau la combustibili cu 4,8 la suta. In ce priveste marfurile alimentare, evolutii mai importante au fost remarcate la legume si conserve de legume ale caror preturi au fost mai mari cu 10,6 la suta, la oua cu 4,8 la suta si la lapte de vaca cu 3,6 la suta. Fata de decembrie 2001, preturile au crescut in medie cu 13,2 la suta, iar raportat la luna octombrie din anul trecut, inflatia este de 18,8 la suta. Tot raportat la octombrie 2001, cea mai mare crestere de preturi s-a inregistrat la servicii (+23,2 la suta). Cu toate ca luna octombrie consemneaza un salt al preturilor mai important, sansele se mentin pentru obtinerea unei inflatii pe intreg anul sub 18 la suta, asa cum anticipa recent Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, fata de o prognoza revizuita la mijlocul anului curent, de

Atelierul parizian al lui Brancusi, reconstituit la Craiova

La Craiova a inceput recent reconstituirea atelierului de la Paris al mesterului Constantin Brancusi, dupa ideea - veche de peste 30 de ani - care apartine istoricului V.G. Paleolog. El a adus in tara barnele atelierului marelui sculptor, iar atelierul de la Craiova va pastra toate rigorile geometriei atelierului original, avand 1.500 de metri patrati, informeaza RomNET. El va fi instalat in curtea Grupului Scolar de Arte si Meserii "Constantin Brancusi" din Craiova si in el vor fi expuse diplome, articole din publicatiile internationale, fotografii cu operele lui Brancusi, dar si multe unelte ale mesterului. Specialistii sunt acum in faza de intocmire a documentelor necesare punerii in practica a proiectului, care costa peste un miliard de lei.

"Fug de rutina ca dracu' de tamaie"

Cand intri in biroul directorului Teatrului Bulandra, poti jura ca ai pasit in decorul unei pelicule science-fiction gen Matrix. Spatiul amplu, luminat de spoturi, ce-si trimit razele ca niste lasere, e ocupat numai de o masa de sticla, ancorata in tavan, in jurul careia sunt insirate scaune negre, ergonomice. Pe un perete e asezat un portret-afis, sau mai bine zis un fragment alungit din chipul celei care a dat numele acestui teatru, sub forma de prelucrare computerizata, ce lasa la iveala pixelii fotografiei copiate. Schimbarea e socanta, desi argumentul directorului Alexandru Darie, de trei luni la conducerea teatrului - ca am intrat intr-un nou mileniu - este valabil. Un mileniu decis, as adauga eu, sa pastreze din trecut numai pixelii in care se descompun imaginile de epoca. - Sala Izvor, complet renovata, face parte din alta lume decat majoritatea teatrelor romanesti, ramase ca in anii '50. Cum trebuie sa fie continutul pe care il vei turna in aceasta forma complet noua, ce arunca in aer traditionalul? - Prioritatea mea a fost sa destelenim repertoriul, sa reluam repetitiile, sa scoatem premierele spectacolelor care erau gata. Putem juca de marti pana duminica si am lucrat la o schita de repertoriu continuand Proiectul regizori europeni, unele montari fiind deja antamate si completandu-l. Grija mea a fost sa nu fim pusi in discutia Uniunii Teatrelor Europene, din care facem parte si din care puteam fi exclusi in urma evenimentelor recente care au dus la demiterea directorului Stefan Iordanescu. Am obtinut sa nu fim pusi in discutie si, mai mult decat atat, ne vom lupta pentru obtinerea titlului de "teatru al Europei" pentru Bulandra, ceea ce presupune sa avem un buget dedicat, obtinut de la ordonatorul nostru de credite, Primaria municipiului Bucuresti. Vom cauta sa strangem legaturile cu teatrul european, vom aduce spectacole din strainatate pe scena noastra si vom face schimburi profitabile pentru toata lumea, work-shop-uri de perfectionare pentru echipele noastre tehnice, etc. Oamenii au ramas la stadiul de studii medii si pregatire la locul de munca, ceea ce nu mai corespunde de mult standardelor europene in domeniu. In ceea ce priveste repertoriul, cred ca Bulandra trebuie sa mizeze pe nou, pe piesa contemporana, straina sau romaneasca, ceea ce a inceput sa faca deja. Daca punem in scena piese clasice, atunci acestea vor fi unele care nu s-au jucat la noi si pot aduce o noutate absoluta. Ponderea pieselor clasice, care era cu 5-6 ani in urma de 90 la suta, trebuie sa scada. Nu trebuie exagerat in nici o directie dar vreau sa pastram un echilibru, iar o piesa clasica pe stagiune, la una dintre sali mi se pare suficient. - Care sunt numele de autori de spectacole pe care i-ai dori pe afisele de la Bulandra, considerand ca sunt demni de asta? - As vrea sa se intoarca la Bulandra regizorii importanti din diaspora romaneasca - Radu Penciulescu, David Esrig, Andrei Serban, Silviu Purcarete, carora le-as adauga nume foarte in voga in cercul regizorilor europeni, Karin Bayer, Catie Mitchel, Thomas Ostermeier sau unul din afara acestui cerc, un nebun de geniu, Romeo Castelucci. Cred ca, macar o data pe an, trebuie sa monteze aici un astfel de nume care sa ne dea indicii despre tendintele noi din teatrul lumii. Dintre regizorii romani cred ca la Bulandra trebuie sa vina cei despre care se vorbeste, care sunt "in voga". O regula pe care as vrea sa o urmez este aceea conform careia nimic nu mai trebuie sa fie sub semnul intamplarii, iar o alta, la care tin foarte mult, este aceea privitoare la rutina, de care incerc sa fug, ca dracu' de tamaie.

Seiji Ozawa va dirija "pe prietenie" la Bucuresti

In 2001, la Festivalul International "George Enescu", evolutiile Filarmonicii din Viena si orchestrei Staatsoper, sub bagheta celebrului dirijor Seiji Ozawa, au constituit momente de varf ale manifestarii. Succesul de anul trecut a determinat reintoarcerea in Romania, la invitatia directorului Staatsoper, Ioan Holender, a unuia dintre cei mai apreciati sefi de orchestra din lume. Seiji Ozawa a acceptat sa dirijeze fara onorariu, in actuala stagiune, doua concerte la pupitrul Filarmonicii din Bucuresti. Astfel, vineri, 15 noiembrie, ora 19, si sambata, 16 noiembrie, ora 11, la Ateneul Roman se vor auzi Uvertura "Egmont" de Beethoven, Concertul pentru pian si orchestra de Schumann si Simfonia IV de Brahms, avandu-l ca solist pe reputatul pianist Valentin Gheorghiu. Dupa concertul de sambata, atat lui Seiji Ozawa, cat si lui Ioan Holender, li se va acorda titlul de Doctor Honoris Causa, la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti. Pe 15 noiembrie, ora 17, 30, in rotonda Ateneului Roman va fi lansat volumul "De la Timisoara la Viena", semnat de Ioan Holender. Cartea cuprinde traducerea in limba romana a memoriilor publicate, in versiunea germana, la Viena. Momentele dramatice ale copilariei, parasirea tarii impotriva vointei sale si cariera de rasunet a celui mai longeviv director de la Staatsoper Viena sunt tot atatea capitole ale vietii si cartii lui Ioan Holender. Pe 8 decembrie este programata si o lansare in Timisoara natala, in cadrul unei festivitati organizate de directorul Operei din localitate, tenorul Corneliu Murgu.

Pantomima cu 400 de costume

Un eveniment unic va fi gazduit vineri seara de Teatrul National din Bucuresti - spectacolul Hic sunt leones reuneste inspiratia creatoarei de moda Doina Levintza si histrionismul lui Dan Puric. Nu mai putin de 400 de costume vor defila prin fata ochilor dvs., aduse in scena de membrii trupei Passepartout D.P. Ni se promite un adevarat balans intre moda si teatru, vineri, de la ora 20.00, pe scena mare a TNB.

Un scuipat de 100 de dolari

Adrian Minune, fost Copilu', a oferit, luni seara, o lectie de viata televizata celor pentru care o vorba de duh de la un guru al cantecului tanguios face cat zece tratate editate de Academie. Cum a reusit acest "baiat foarte rusinos", cum se autodefineste, sa devina un simbol national? Chiar daca s-a oprit dupa zece clase, era cunoscut inca de pe vremea scolii, cand canta cu patos, la serbari, imnurile inchinate partidului, dar si piesele lui Tudor Gheorghe. A urmat perioada adolescentei, in care s-a reprofilat pe Elvis. Apoi, a descoperit izvorul bogatiei prezente si viitoare: maneaua. O canta la nunti, dar si la capataiul mortului; cu dedicatie de la nasu' mare pentru fini, dar si in urma dricului, pe ultimul drum al vreunuia caruia i-a placut sa petreaca. Si i se pare firesc sa se intample asa, ca doar "sunt trei momente importante in viata omului: cand se naste, cand face nunta si cand moare". La toate se face slujba, la toate canta preotul, de ce n-ar canta si Adrian, daca i se cere? Are si versuri care se potrivesc si pentru vii, si pentru morti: "Ramai cu mine pana-n zori de zi,/ Ca maine pleci si stiu ca nu mai vii". E adevarat ca la pomana nu se dau dedicatii si nu se arunca din toate partile cu bani. Nici macar tariful nu poate fi unul exagerat, ca doar nu poti profita (prea mult) de durerea omului. Dar de pe urma bucuriei lui e si pacat sa nu tragi foloase. Chiar si atunci cand ele vin sub forma unei bancnote lipite de frunte dupa ce, in prealabil, s-a scuipat pe ea cu nadejde. Daca biletul e de 100 de dolari, nu-i nici o suparare. "Poa' sa fie si inundatie, daca sunt hartii de 100", declara Adrian. Desi e un aristocrat al manelei, nu s-ar sfii sa faca si altfel de munci, daca ar iesi bani frumosi. "As fi si portar la toaleta. Sa iau eu cate 100 de dolari de la fiecare client si, dupa 100 de oameni, ma duc sa cheltuiesc 10.000 in cel mai luxos restaurant". Pana una-alta, cheltuieste niste bani pe o casa. Nu un palatoi, cum s-ar astepta unii, fiindca i se pare "o idiotenie sa-ti faci 16 dormitoare. Ce, dormi in toate 16?" Casa lui, pe doua nivele, va avea 4 dormitoare si un living. Nu-l intereseaza sa le dea peste nas celorlalti. Concluzia e simpla: "Important e sa dormi linistit noaptea", filosofeaza Minune. Ce ar putea sa-i tulbure odihna ar fi, macar teoretic, concurenta. Dar Adrian stie de ce e in stare: "Nu cred ca am rival".

Tranzistori de o mie de ori mai subtiri decat un fir de par

Specialistii americani de la o cunoscuta companie (Intel), din faimoasa Silicon Valley, au inscris in contul lor o performanta remarcabila, realizarea unor tranzistori microscopici, de o mie de ori mai subtiri decat un fir de par. Latimea unui asemenea tranzistor este de 90 nanometri, un nanometru fiind a miliarda parte dintr-un metru sau a milioana parte dintr-un milimetru. O realizare considerata istorica, deoarece, dupa parerea multor oameni de stiinta, deschide calea producerii unor tranzistori la nivelul atomilor, cu toate consecintele extraordinare care pot deriva de aici. Compania a anuntat ca se va trece la productia in masa a noului tip de tranzistor in a doua jumatate a anului viitor, in asa fel incat, pana la sfarsitul anului 2003, vor putea fi lansate pe piata primele microprocesoare fabricate pe baza noii tehnologii. Un microprocesor (cip) include milioane de tranzistori, ceea ce inseamna ca reducerea continua a dimensiunilor acestora va permite imbunatatirea performantelor microprocesorului respectiv, semnalul electric avand de parcurs o distanta mai mica. "Cu cat mai multi tranzistori exista intr-un cip, cu atat sporeste inteligenta acestuia", rezuma plastic situatia un purtator de cuvant al companiei amintite, care continua: "Dorim ca microprocesoarele sa devina tot mai inteligente, deoarece astfel si aria folosintei va fi tot mai larga". Pana in 2010, numarul tranzistorilor de fiecare microprocesor se va ridica la 10 miliarde Se au, acum, in vedere dispozitive tot mai "inteligente", cum ar fi, de exemplu, un dispozitiv de traducere, in timp real, dintr-o limba intr-alta (interpretii devenind de prisos!) sau telefoane mobile care sa permita urmarirea unui film in conditii optime, in ceea ce priveste atat calitatea imaginii, cat si a sunetului. De asemenea, nu este departe era unor "computere inteligente" care sa permita, de exemplu, efectuarea de cumparaturi on-line prin simpla prezentare a fotografiei articolului dorit. In curand, computerele si celelalte dispozitive electronice astazi in uz vor fi, in comparatie cu cele ce le vor lua locul, ca niste "broscute" Volkswagen pe langa un bolid Ferrari de Formula 1. Prin noua tehnica pusa la punct se pot inmagazina in acelasi spatiu de doua ori si jumatate mai multi tranzistori decat pana acum. Asemenea progrese vin sa confirme prezicerea din 1965 a lui Gordon Moore - cunoscuta sub numele de legea lui Moore - ca numarul tranzistorilor dintr-un microprocesor se va dubla cam la fiecare 18 luni. In acel an, compania amintita (Intel) putea instala intr-un microprocesor 30 de tranzistori. Pana in 2010, se prevede ca numarul tranzistorilor de fiecare cip se va ridica la 10 miliarde!

NASA respinge acuzatiile ca debarcarea pe Luna este o gigantica mistificare

De mai multi ani circula zvonuri ca spectaculoasele debarcari pe Luna ale astronautilor americani, in cadrul programului Apollo, sunt rezultatul unei gigantice mistificari, ca, de fapt, imaginile care surprindeau momentele aselenizarii au fost inregistrate in secret pe platourile de filmare, scopul urmarit de aceasta inselaciune fiind sa convinga lumea ca America a luat-o inaintea rusilor in cursa spre satelitul natural al Pamantului. In ciuda numeroaselor dovezi ca lucrurile nu stau asa, credinta ca "un mic pas pentru om, un salt urias pentru omenire" reprezinta cuvinte goale de continut continua sa se raspandeasca. Dupa ce o vreme a cautat sa ramana in afara acestor discutii, acum, satula de persistenta acestei teorii a conspiratiei, Agentia Americana pentru Spatiul Cosmic (NASA) a decis sa puna capat acestor zvonuri, solicitand pe unul din cei mai reputati autori de scrieri stiintifice legate de exploatarea spatiului cosmic, James Oberg, sa scrie o carte care sa lamureasca despre ce e vorba. Dar se vor lasa convinsi adeptii teoriei mistificarii? Steaguri a caror panza flutura in ciuda faptului ca pe Luna nu exista atmosfera; umbre proiectate in directii nefiresti; lipsa de stele pe cer - sunt numai cateva din argumentele in favoarea teoriei conspiratiei, ai carei promotori sustin ca aselenizarile au avut, de fapt, loc in hangarul unei baze militare secrete. De-a lungul anilor, NASA a oferit explicatii in toate aceste cazuri. De pilda, panza steagului parea ca flutura pentru ca era sifonata. Pe de alta parte, stelele nu sunt vizibile pe cerul lunar datorita peisajului stralucitor, ca si luminozitatii Pamantului. Asemenea argumente au fost, insa, respinse de increduli. Cu putin timp in urma, Buzz Aldrin, al doilea om care a pasit pe Luna, l-a agresat, lovindu-l cu pumnul, pe unul din acesti increduli care i s-au adresat direct, inoportunandu-l atunci cand se gasea intr-un hotel din Beverly Hills. Persoana respectiva, un anume Bart Sibrel, autorul unui film care punea sub semnul intrebarii adevarul despre misiunile Apollo, i-a cerut... sa jure pe Biblie ca a calcat pe solul lunar. Socotindu-se insultat, fostul astronaut, astazi in varsta de 72 de ani, a ripostat cu oarecare violenta. Justificata, se pare, deoarece instantele judecatoresti au decis ca nu e cazul sa ia vreo masura. NASA afirma ca scopul viitoarei carti nu va fi atat de a-i convinge cat de gresiti sunt in sustinerile lor pe adeptii teoriei conspiratiei, pentru ca acestia oricum nu se vor lasa convinsi, ci sa ofere raspunsuri la eventualele intrebari pe care si le-ar pune publicul larg si sa puna la dispozitia profesorilor un indreptar pentru a-i lamuri pe elevi la orele de discipline stiintifice. Printre contestatari se numara si un astronom amator francez, Philippe Lheureux, care se pricepe si la fotografie si care, fara a nega ca aselenizarile au avut loc, sustine ca fotografiile prezentate de NASA ca fiind facute pe Luna de catre astronauti sunt in realitate falsuri, realizate pe Pamant. In ce scop? Pentru a impiedica tarile rivale, in primul rand URSS, sa valorifice informatiile stiintifice cuprinse in fotografiile reale. Lheureux a scris chiar o carte Lumieres sur la Lune (Lumini pe Luna), in care afirma ca fotografiile in chestiune au fost luate in timpul exercitiilor de simulare a debarcarii pe solul lunar. O fotografie infatiseaza unul din "picioarele" ori tijele de sustinere ale modulului de aselenizare ca lipsit de orice urma de praf, in vreme ce, potrivit astronautului Neil Armstrong, in momentul aselenizarii s-a ridicat un nor de praf. O alta poza infatiseaza o roca marcata vizibil - daca poza este marita - cu litera C, exact cum se intampla cu o piesa de recuzita pe un platou de filmare. Exista, de asemenea, discrepante in ce priveste imaginea astronautului Alan Bean reflectata (in timpul celei de-a doua misiuni Apollo) in vizorul castii colegului sau Buzz Aldrin si imaginea luata separata, dupa cum exista discrepante in privinta unei suite de trei imagini ale aceluiasi peisaj lunar: in prima imagine, in fata modulului se zareste o intindere plana; in cea de-a doua, apare un crater, iar modulul a disparut; in fine, in cea de-a treia, modulul reapare. La toate acestea NASA a raspuns ca, din miile de imagini inregistrate, cam 20 ridica anumite semne de intrebare, dar ca, la o examinare mai atenta, exista de fiecare data o explicatie stiintifica. Oricum, se pare ca la multe din nedumeririle formulate se va putea da, peste doar cativa ani, un raspuns definitiv. O companie americana particulara, Transorbital, intentioneaza sa lanseze un satelit prevazut cu mai multe camere de inalta rezolutie pe o orbita circumlunara. Satelitul va putea zari toate obiectele si urmele lasate pe suprafata Lunii de membrii misiunilor Apollo si va retransmite imaginile pe Pamant.

Razboiul fara victime: utopie sau ipoteza realizabila?

In 1960, cu prilejul unei reuniuni secrete la Casa Alba a Consiliului Securitatii Nationale, oficialitatile Pentagonului i-au comunicat, entuziasmati, presedintelui din acea vreme al Americii, Eisenhower, fostul comandant suprem al fortelor aliate anglo-americane in razboiul victorios contra lui Hitler, datele principale ale unui nou tip de arme biologice, prezentate ca fiind "revolutionare". Arme "cu caracter uman". In loc de a ucide inamicul, afirmau ei cu insufletire, aceste arme urmau sa provoace, temporar, o stare de letargie sau paralizie, sa suprime vointa de lupta, capacitatea de a replica a adversarului. Pe viitor, se va putea pune capat macelurilor, au continuat ei pe acelasi ton. Razboaiele isi vor schimba complet natura, vietile inamicului de pe fronturile de lupta, ca si ale populatiei civile vor fi crutate, omenirea intrand, astfel, intr-o noua epoca. Ce sunt armele nonletale? Eisenhower s-a aratat sceptic. O asemenea posibilitate e greu de realizat, a obiectat el - conform unor documente devenite recent publice - argumentand, printre altele, ca adversarul nu-si va da seama despre ce e vorba si va raspunde cu toate mijloacele la dispozitie, putandu-se, astfel, declansa un cataclism la scara globala. Risc deloc iluzoriu, daca tinem seama ca lucrurile se petreceau in plin razboi rece. Episodul este simptomatic, pentru ca pune in lumina o situatie care framanta de multa vreme pe militari, oameni de stiinta si conducatori politici din numeroase tari ale lumii. Chestiunea armelor asa-zis nonletale, adica fara efecte mortale, a fost si este discutata pe toate partile, cu argumente pro si contra, o asemenea posibilitate fiind ridicata in slavi de unii, ridiculizata de altii. Atragatoare la prima vedere, afirma criticii, o astfel de idee poate avea consecinte dezastruoase. Pe de o parte, ele nu sunt infailibile, pot ucide deseori oameni, iar, pe de alta, pot submina acordurile internationale menite sa duca la eliminarea armelor biologice si chimice, cu imensul lor potential distructiv. Fentanilul, gazul care a pus capat crizei ostaticilor de la MoscovaDezbaterea a fost reaprinsa, dobandind o stringenta actualitate, dupa criza ostaticilor de la Moscova, unde fortele speciale ruse au folosit, pentru neutralizarea teroristilor, o substanta speciala, sub forma de aerosoli, un puternic opiaceu (substanta derivata din opiu), denumit fentanil, folosit ca anestezic pentru cai. Pompat prin sistemele de ventilare, gazul i-a facut, intr-adevar, inofensivi pe teroristi, care au putut fi astfel sumar executati - deci, in ultima instanta, nu poate fi totusi vorba de o substanta nonletala, de vreme ce au murit oameni. Cu atat mai mult cu cat, daca peste 600 de ostatici au putut fi astfel salvati, in randurile lor s-au inregistrat, din pacate, ca urmare a inhalarii gazului, grave pierderi: 123 de persoane, dupa ultimele date, altele fiind, inca, in stare grava. Cu alte cuvinte, cam una din sase-sapte persoane si-a pierdut viata (numarul total al ostaticilor fiind de circa 800). Este acceptabil un astfel de procentaj al pierderilor colaterale sau avem de-a face cu o tragica greseala de calcul? La asemenea intrebari e greu de raspuns. Categoric, gazul respectiv, asupra naturii caruia autoritatile ruse au tinut, la inceput, o inexplicabila tacere, furnizand informatii abia dupa ce ambasada americana a dezvaluit despre ce substanta este vorba, face parte dintre agentii chimici care provoaca incapacitate temporara, cu alte cuvinte nu sunt letali. Marea problema este ca diferenta dintre doza care provoaca incapacitatea temporara si doza letala (mortala) poate fi foarte mica. In spitale, anestezicele sunt administrate cu mare grija de catre medici specialisti si sub controlul unei aparaturi de precizie, tocmai pentru ca o doza ridicata ar putea fi mortala. Vor fi inlocuite armele clasice cu armele care produc incapacitatea temporara?Din pacate, asemenea precautii sunt imposibile cand gazul trebuie dispersat in zone intinse si in asemenea doze (cantitati) incat sa puna rapid in imposibilitate de a actiona un mare numar de oameni. De unde, asadar, necesitatea punerii la punct a unor tehnologii mai putin riscante. Dar chiar si in acest caz, se ridica o serie de intrebari inevitabile. Am ajuns la un punct cand, sub raport atat tehnic, cat, daca se poate spune asa, si filozofic, armele clasice vor face locul armelor care provoaca incapacitatea temporara? Altfel spus, se poate vorbi de razboaie umane? Nevoia unor asemenea mijloace de lupta se face simtita in special in cazul misiunilor de mentinere a pacii si al luptei antiteroriste. Un specialist american in domeniul armelor nonletale, Ron Martin, de la colegiul din Quantica (statul Virginia) al Puscasilor de Marina, sustine ca, in cazul incercarii de deturnare a unei curse aeriene, piratii aerului ar putea fi facuti inofensivi prin imprastierea in compartimentul de pasageri a unui gaz sedativ. Chiar daca printre pasageri s-ar inregistra cateva victime, situatia ar fi, oricum, de preferat prabusirii avionului, ca urmare a unei incaierari la bord, a unei explozii etc. In plus, sansa de a-i interoga pe teroristi nu poate fi subestimata. Deocamdata nu exista agenti incapacitanti fara riscuriIn cercetarile lor de a gasi arma incapacitanta ideala, oamenii de stiinta din diverse tari exploreaza, pe langa agentii chimici si biologici, mai greu de controlat, o intreaga panoplie de mijloace de lupta care pot dezorienta sau imobiliza: dispozitive care produc zgomote, lumini ori mirosuri insuportabile, care emit fum dens sau care declanseaza socuri electrice puternice; sunt, de asemenea, avute in vedere spume care impiedica miscarile, substante alunecoase, adezivi care fac imposibila desprinderea talpilor, arme cu microunde etc., etc. Deocamdata, insa, toate isi au neajunsurile lor, care fie le diminueaza eficacitatea, fie implica riscuri serioase pentru persoanele impotriva carora sunt folosite. "Nu exista arme nonletale", afirma, categoric, Mark Wheelis, expert in armele biologice si chimice de la Universitatea California, din Davis. "Pot intelege atractia pe care o exercita din punct de vedere militar, dar ne pandeste un grav pericol daca inaintam in aceasta directie fara a tine cont de riscuri". Printre asemenea riscuri se include, desigur, si posibilitatea unor abuzuri, de pilda, impotriva participantilor la o miscare pasnica de protest ori, asa cum s-a intamplat la Moscova, executia sumara a celor in incapacitate de a riposta. Pe de alta parte, actualele acorduri de control al armamentelor ar trebui regandite. Si totusi, intr-o epoca a proliferarii terorismului, ideea unei substante care, pulverizata, sa poata adormi instantaneu pe atacatori, ca si pe victimele aflate in puterea lor, fara a provoca pierderi ireparabile, e mai actuala decat oricand. Cand si daca va putea fi realizat in practica un asemenea mijloc ideal de lupta, aceasta e o chestiune care ramane deschisa.

Tancuri cameleon, care isi schimba singure culoarea

Specialistii americani pun la punct un nou tip de tancuri, care pot efectua singure mici reparatii si care isi schimba singure culoarea. Acest lucru este posibil datorita unui strat de vopsea care incorporeaza microelemente, create pe baza asa-numitei nanotehnologii, care trimite semnale atunci cand acest strat sufera coroziuni sau zgarieturi. Ca urmare a acestor semnale, stratul de vopsea se reface automat. Dar ceea ce este mai important, stratul isi poate schimba culoarea, adaptandu-se instantaneu la culoarea mediului inconjurator, ceea ce face, practic, tancurile invizibile pe campul de lupta. Tehnologie cu arie larga de aplicareNoua tehnologie, dezvoltata de un grup de cercetatori de la Institutul Tehnic din New Jersey, in colaborare cu Centrul de Cercetari si Dezvoltare a Armamentului al Armatei Americane, poate fi aplicata nu numai tancurilor, ci si altor autovehicule militare, precum si elicopterelor si munitiilor. Un strat din noua vopsea aplicat explozivilor le face mai sigure la manipulat. Ideea unor vopsele "inteligente" e de mare interes pentru fortele armate americane, deoarece vopselele utilizate in prezent sunt costisitoare, iar sistemul de aplicare consuma mult timp. Se apreciaza ca, in total, costul repararii suprafetelor exterioare ale autovehiculelor militare din dotarea armatei SUA se ridica la 10 miliarde dolari anual, din care numai revopsirea, ca urmare a eroziunii sau zgarieturilor, depaseste 2 miliarde.