Leonard Cohen la Bucureşti: predica despre iubire

10.000 de spectatori au fost fascinaţi de un artist generos prin excelenţă

De ziua lui, starul canadian le-a oferit românilor un bis de 45 de minute

Distins ca un aristocrat căruia eleganţa îi e la fel de naturală ca respiraţia. Relaxat ca un sihastru care are acces la înţelesurile lumii. Mândru ca un deţinător al celei mai înalte distincţii din Canada şi al unui loc în Rock and Roll Hall of Fame, aşa cum şi este. Umil ca un vagabond, care, strângându-şi pălăria la piept, nu îndrăzneşte să ceară. Cohen n-are nevoie să ceară. De mai bine de patru decenii, e obişnuit să dăruiască. Duminică seară, şi-a dăruit ziua de naştere admiratorilor români, într-un concert care va rămâne o amintire de preţuit.

Martorii spectacolului de la Bucureşti au fost răsfăţaţi cu hit-urile care emoţionează planeta din ’67 încoace. De la „bătrânele” Suzanne, Sisters of Mercy, Famous Blue Raincoat ori So Long, Marianne, trecând prin „loviturile” anilor ’80 - Hallelujah, Dance Me to the End of Love, Everybody Knows, Take This Waltz, I’m Your Man, First We Take Manhattan - şi ajungând la succesele lui mai recente precum The Future, Democracy, Closing Time sau In My Secret Life, Cohen a făcut o încântătoare întoarcere în timp. „Vă mulţumesc că aţi păstrat vii cântecele mele atâţia ani”, i-a făcut pe români părtaşi la faima sa.

Două ore şi jumătate era programat să dureze show-ul. Cum ora începerii - 19 - a fost respectată cum de puţine ori se întâmplă în România, fanii au crezut că ştiu la ce să se aştepte: un spectacol ale cărui ultime acorduri vor răsuna la 21.30. Că doar pentru atât a semnat Cohen contractul, şi-apoi are şi el o vârstă. Şi unde mai pui că şi-a împlinit cei 74 de ani chiar în ziua cântării, era firesc să simtă şi nevoia unei sărbătoriri departe de mulţime. În plus
, urma să plece din Capitală imediat după concert, aşa că toate datele problemei duceau către deznodământul intuit. Într-adevăr, după ce a cântat un ceas
, până la ora 20, şi a luat o pauză de jumătate de oră, starul şi-a încheiat reprezentaţia la 21.25. Tocmai când deasupra stadionului Arcul de Triumf a început să cadă ploaia.

Audienţa, aplaudând frenetic, spera la un bis cât de mic. Ceea ce a urmat au fost încă 45 de minute de cântec, actorie şi dialog cu mulţimea, la care nici cei mai optimişti dintre fani n-au îndrăznit să spere. Pofta cu care a jucat toate personajele cântecelor lui, generozitatea cu care s-a oferit pe sine celor 10.000 de români au fost copleşitoare. A dansat, a coborât în genunchi, a glumit, a ieşit de pe scenă sărind ca un puşti, le-a mulţumit de nenumărate ori celor pe care i-a numit în permanenţă „prieteni”. Cei 10.000 de prieteni i-au cântat „Happy Birthday” şi au avut, de-a lungul întregii seri, reacţii entuziaste, de iniţiaţi. Leonard Cohen îşi iubeşte cu adevărat susţinătorii, iar concertul a fost, până la urmă, predica lui despre iubire. S-a declarat onorat de primirea făcută de publicul de la Bucureşti. Spectatorii au fost onoraţi de faptul că un asemenea titan le-a pronunţat impecabil numele oraşului şi, mai ales, că a acceptat să-i facă, vreme de trei ceasuri, fericiţi.